DACA N-AI FI DOAMNE, TU!

Dacă n-ai fi, Doamne, Tu,
Să Te îngrijești de mine.
Strălucirea divină, simplu
N-aș ști că picură din Tine.

Dacă n-ai sta în ceas tainic,
Să veghezi asupra mea.
N-aș ști cât ești de falnic,
În jertfa ce dăruia mântuirea.

Dacă n-aş nădăjdui în Tine,
În bunătatea Ta, nețărmurită,
Ar fi vai și amar de mine,
Fără iubirea Ta, ce mă ridică.

Aş fi praf de lut, în mocirlă,
De n-ar fi îndurarea Ta mare.
Mă plec azi la cruce umilă,
Căci Tu, ești a mea salvare.

N-aş râvni a cerului splendoare.
N-aş putea lupta cu firea rea.
De nu m-ai conduce cu mână tare,
N-aș hrăni din Cuvânt viața mea.

Aş fi fost departe de lumina Ta
Sufletul în deznădejde îngropat,
Mulțumesc că Te înduri de viața mea,
Te Slăvesc, pentru că m-ai salvat.

Paradoxal, eram o păcătoasă,
Tu erai cel Sfânt, neprihănit.
Prin jertfa Ta, eu am viață,
Să fiu mântuită, ai fost răstignit.

Eu eram iertată, din iubire divină.
Tu pentru păcatul meu erai frânt,
Dumnezeu-Tatăl, m-a vrut fără vină.
Și ai ales sacrificiul, Tu cel Sfânt.

Ce iubire! Prin sacrificiu suprem,
Învingi răul și reverși viață nouă.
Ce Har! Jertfă pe cruce, ca mântuire s-avem.
O dimineață plină cu a iubirii rouă.

N-aş fi în lumină, de n-ai fi Tu,
Cel ce Se îngrijește de mine.
De nu m-ar călăuzi Cuvântu'
Nu s-ar înmulți rodul, primit de la Tine,

Dacă n-ai fi, Tu, Doamne,
Să Te îngrijești de mine.
Iubirea divină, pe ale vieții toamne,
N-aș ști că picură din Tine.